Obișnuiam să fiu copilul subnutrit și scund, cu pielea mult prea albă. Ulterior, obișnuiam să cred că sunt prea grasă încât să port pantaloni lungi toată vara.
Am crescut încercând să îmi ascund sânii sub bluze cât mai largi, iar picioarele scurte le îmbrăcam în pantaloni cât mai stramți. Mereu mă plângeam că am prea multe coșuri și că nasul meu e puțin “prea mult” pentru restul feței .
Toate tiparele impuse de societate erau departe de tot ce vedeam eu în oglindă. Un lucru e sigur: imi provocam nefericirea, încercând să corespund unui ideal fizic.
Am trăit cu aceste presupuneri până mai recent, când am ajuns să am experiențe prin care să ma reîmprietenesc cu corpul meu, să fiu mai atentă la el și să îi ofer și lui iubirea pe care o ofeream cu atata ușurință celor din jur.
Acceptă-ți imperfecțiunile – ești frumoasă oricum 🙂
Tu în ce relație ești cu corpul tău?