Ne dorim să fim fericiți … dar în fiecare dimineață ne trezim supărați pe viață, supărați că începe o noua zi în care trebuie să o luăm de la capăt.
Ne enervează partea patului pe care ne trezim, lumina care intră pe geam, cafeaua care nu fierbe mai repede și pe care o bem mereu în fugă.
Ne enerveaza hainele din dulap, care sunt mereu aceleași, oamenii posomorâți de pe stradă care nu ne zâmbesc, găurile din asfalt pe care ne e prea lene să le ocolim … și cerul, care nu este în nuanțele pe care ne-am dori noi să le vedem .
Salutăm cu jumătate de gură și din complezență.
Ne enervează jobul și oamenii cu care petrecem cea mai mare parte a timpului dintr-o zi.
Ne enervează că trebuie să ne gândim ce să mâncăm la pranz, și ne enervează că avem prea multe opțiuni.
Ne enervează că trebuie să stăm la birou, când ne-am dori să fim acasă. Și când ajungem acasă, ne enervează că nu avem timp.
Și ajungem să ne enerveze că vrem sa fim fericiți … și nu știm cum.
