Se spune că timpul trece altfel când ești adult.
Să fie oare acesta motivul pentru care simt altfel duminicile, sau să fie de vină vremurile în care trăim?
Timpul trece altfel pentru că , odată cu vârsta , suntem copleșiți de responsabilități, sau trece mult mai repede pentru că îl irosim făcând lucruri care nu ne aduc satisfacții?
Eu una am crescut la bunici, într-un sătuc în care toată lumea știe pe toată lumea.
Gândindu-mă la copilărie și la cum trecea timpul pe vremea aceea, parcă fiecare zi a săptămânii avea mirosul ei specific.
Iar de weekend nici nu mai zic…
Sâmbăta era ziua cu miros de curățenie, iar duminica era mereu pentru odihnă.
Dimineața aveam o oră de desene animate la televizor. Era o singură oră, dar parcă era de ajuns.
Duminica îmbrăcam hainele de sărbătoare și, de mână cu bunica , mergeam la slujba de duminică.
După slujbă, treceam pe la magazinul satului și luam câte o înghețată la vafă sau o eugenie și tare mă bucuram.
Poalele în brâu, muzica populară și,mai ales, vizitele rudelor completau peisajul zilelor de duminică.
Nu mă duceam la mall, nu mâncam la KFC și nu îmi dădeam check-in pe facebook. Și cu toate astea, eram cel mai fericit copil ?
