„Te iubesc” , „Iartă-mă” , „ Sunt aici dacă ai nevoie de mine.”
Oare transmitem la fel de mult pe cât vorbim? Arătăm la fel de mult pe cât simțim? Ne umplem fețele cu machiaj însă, din păcate, nu acelea sunt adevăratele noastre măști.
Ne arătăm din ce în ce mai mult din goliciunea trupului, însă ne închidem mințile. Ne încuiem sentimentele și aruncăm cheia pe fundul mării.
Am uitat să mai fim oameni. Nu toți, dar mulți dintre noi. Am uitat să fim înțelegători, empatici, buni. Am uitat să ajutăm, să iubim și să îmbrățișăm.
Viața este diferită pentru fiecare. Avem parte și de bune, și de rele. Unii din noi primesc mai puțin și alții mai mult. La fel, unora li se cere mai mult, altora mai nimic. Dar așa funcționează lumea de când o știm.
Luptăm cu dinții pentru bani, putere. Călcăm în picioare oameni, sentimente. Și noaptea dormim liniștiți…
Dacă am primi chestii materiale pentru fiecare încurajare și cuvânt bun oare am fi diferiți? Dacă am fi plătiți pentru fiecare zâmbet dăruit, ar fi mai mulți oameni fericiți pe stradă?
Hai să ne amintim să fim oameni. Măcar din când în când ?
