Eu și prietena mea, anxietatea.

Eu și anxietatea suntem prieteni de mult timp. Acum că mă gândesc mai bine, ea mi-a fost prietenă dintotdeauna… chiar de pe vremea când nu știam de existența ei.

Cumva, mi-a câștigat încrederea. Atât de bine încât nu ieșeam niciodată din cuvântul ei. Mereu luam de bun ce îmi spunea, crezând ca așa e cel mai bine.

Am crezut-o când imi spunea că nu sunt suficient de inteligentă, suficient de frumoasă sau că nu merit mai mult. Acum că mă gândesc mai bine… prietenii adevărați nu zic asta, nu?

Deși i-am permis să ia toate deciziile în locul meu de-a lungul timpului, parcă tot nu i-a fost de ajuns. A zis că… e timpul să i se recunoască toate meritele. Și a reușit cumva să mă acapareze complet.

A reușit să preia frânele și să îmi controleze fiecare zi din viață. Și a reușit să mă schimbe… complet. M-am lăsat cu totul în mâinile ei și în tornada de gânduri negative ce îmi însufla. Genul ăla de relație toxica în care un partener devine atât de dependent de celălalt, încât îsi pierde identitatea. Eu eram anxietate. Și atât.

Am ajuns să mă holbez la poze cu mine de pe vremea cand eram “solo” și să mă întreb “Unde s-a dus tipa asta?”.

Tind să cred că în orice relație de genul, te trezești la un moment dat. Și îti dai seama că trebuie să schimbi ceva. Și asta am încercat să fac. Dar cumva, e greu să te desparți complet de cineva cu care ai trait o viață întreagă. Un fel de “love-hate” relationship. Atunci cand știi ce ai de făcut, dar cumva ceva te reține. Poate obișnuița. Poate pentru că nu știi să trăiești altfel.

Și da, știu și cred că se poate să trăiești altfel. Dar nu am descoperit încă cum. În mintea mea se învârte mai tot timpul “dacă” și “trebuie.”

Și de ce m-am hotărît să scriu asta aici? Pentru ca oameni dau năvală pe internet în fiecare zi, în căutare de povești în care să se regăsească și cu speranța că aceste povești au finaluri fericite. Vor un ecou. Vor să știe că nu sunt singuri și că exista o ieșire.

Și vedeți voi, asta-i faza cu ființele umane: ne schimbăm, ne adaptăm și putem să ne facem bine 🙂

Recommended Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *